prisăcăriță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRISĂCĂRÍȚĂ, prisăcărițe, s. f. (Rar) Femeie care se ocupă cu prisăcăria. –
Prisăcar +
suf. -iță.prisăcăriță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prisăcăríță (rar)
s. f.,
g.-d. art. prisăcăríței; pl. prisăcăríțe