prisăcărit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRISĂCĂRÍT s. n. 1. (
Reg.) Prisăcărie, apicultură.
2. Impozit care se plătea în Moldova pe stupi. –
Prisăcar +
suf. -it.prisăcărit (Dicționaru limbii românești, 1939)prisăcărít n., pl.
urĭ. Vechĭ. Bir pe prisăcĭ.
prisăcărit (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PRISĂCĂRÍT (‹
prisăcar)
s. n. Prisăcărie.
2. (În 1715-1726, în Moldova) Dare pentru stupi.
prisăcărit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prisăcărít s. n.