prisăcărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRISĂCĂRÍE s. f. Ocupația prisăcarului; albinărit, prisăcărit, stupărit; apicultură. –
Prisăcar +
suf. -ie.prisăcărie (Dicționaru limbii românești, 1939)prisăcăríe f.
Est. Prisacă.
prisăcărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prisăcăríe s. f.,
art. prisăcăría, g.-d. prisăcăríi, art. priscăríei