prisăcar - explicat in DEX

prisăcar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PRISĂCÁR, prisăcari, s. m. Persoană care crește albine (pentru a obține miere și ceară); stupar, albinar; apicultor. – Prisacă + suf. -ar.

prisăcar (Dicționaru limbii românești, 1939)
prisăcár m. (d. prisacă). Est. Îngrijitor de prisacă.

prisăcar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
prisăcár s. m., pl. prisăcári

prisăcar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
prisăcar m. Mold. stupar.