pietist - explicat in DEX

pietist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PIETÍST, -Ă, pietiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al pietismului. 2. Adj. Care aparține pietismului sau pietiștilor (1), privitor la pietism sau la pietiști. [Pr.: pi-e-] – Din fr. piétiste.

pietist (Dicționar de neologisme, 1986)
PIETÍST, -Ă adj. Referitor la pietism. // s.m. și f. Adept al pietismului. [< fr. piétiste].

pietist (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PIETÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al pietismului. (< fr. piétiste)

pietist (Dicționaru limbii românești, 1939)
*pietíst, -ă s. adj. Adept al pietizmuluĭ [!].

pietist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pietíst (pi-e-) adj. m., s. m., pl. pietíști; adj. f., s. f. pietístă, pl. pietíste

pietist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pietist m. membrul unei secte protestante ce ține riguros la litera Evangheliei.