piersica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIERSICÁ, piérsic, vb. I.
Tranz. (
Pop.) A bate tare pe cineva;
p. restr. a urzica, a bășica. –
V. piersică.piersica (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)piersicá (píersic, piersicát), vb. – A lovi, a bate tare. –
Var. pierseca. Lat. persĕcāre „a extermina” (Bogrea,
Dacor., I, 249; REW 6425a; Rosetti, I, 170).
Der. din
piersică (Tiktin; Spitzer,
Dacor., III, 654;
cf. Bogrea,
Dacor., IV, 841) nu e probabilă.
piersica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)piersicá (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 3
piérsicăpiersicà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)piersicà v.
fam. a bate strașnic. [Lit. a bate
piersic: cf. a bate
măr].