pâcâi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÂCÂÍ, pấcâi, vb. IV.
Intranz. 1. A fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pufăi.
2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pâlpâi cu zgomot. [
Var.: (
reg.)
pâcăí vb. IV] –
Pâc +
suf. -âi.