onănăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ONĂNĂÍ, onănăiesc, vb. IV,
Intranz. (
Reg.) A fonfăi, a fârnâi. – Formație onomatopeică.
onănăi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!onănăí (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 1 și 2
sg. onắnăi, 3
onắnăie, imperf. 3
sg. onănăiá; conj. prez. 3
să onắnăie