niciun(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) níciun(ni-ciun / nici-un) adj. pr. m., g.-d. níciunui / niciúnui; f. nício (ni-cio / nici-o), g.-d. níciunei / niciúnei
niciun(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) *nici un1 adv. + art. (nu e prost și nu e ~ om incult)
niciun(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) *nici un2 conjcț. + num. (n-am ~ frate, nici mai mulți)
nicĭun(Dicționaru limbii românești, 1939) nicĭ un, nicĭ o saŭ nicĭ-un, nicĭ-o pron. (lat. neque unus, neque una. V. nicĭ). Nimenĭ, nimic: nicĭ un om, nicĭ un lucru, nicĭ unu, nicĭ una.În nicĭ o parte, nicăirĭ.