ni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NI interj. 1. (
Pop.) Cuvânt cu care se îndeamnă la mers, se cheamă sau se gonesc unele animale.
2. (
Reg.; exprimă ideea de uimire, de admirație) Uite, vezi. –
Cf. magh. ne.ni (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ni conj. – Nici. –
Istr. ni. Sl. ni (Tiktin).
Der. din
lat. nec (Candrea-Dens., 1228) este îndoielnică.
Sec. XVIII, azi rar.
ni (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)Ni, simbol chimic pentru
nichel.ni (Dicționaru limbii românești, 1939)1) ni V.
ne 1.ni (Dicționaru limbii românești, 1939)2) ni conj. (vsl.
ni).
Nec. Cant. Ba... ba, cînd... cînd, aci... aci:
ni pre unul, ni pre altul (Let. 2, 204).
ni (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)ni, (nin, ninca, ninga, ne, en), interj. –
1. (exprimă ideea de uimire sau îndemn) Uite!, vezi!, ia!, privește!: „Ni, drăguțu tău, tu fată” (Țiplea 1906: 459). „Când i fuji pân mălai / Eu oi zâce nită-uoa-i” (Ștețco 1990: 29). „Ninga caii, zice cătana” (Bilțiu 1990: 387).
2. (exprimă un îndemn la acțiune) Hai!, haide!, haidați!. „Nin, ieși, gazdă, până-n tindă” (Bilțiu 1996: 68).
3. (cuvânt prin care se atrage atenția) Ei!, Hei!. „En, pușcaș, măi Toderaș” (Memoria 2001: 103). – Din magh. ne (DEX).
ni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!ni1 interj.ni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ni2, ni-, -ni- pr. v. noini (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ni ! int. cu care s’alungă câinii. [Onomatopee:
ni i !].