nesăbuire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NESĂBUÍRE s. f. Lipsă de judecată, de chibzuință într-o împrejurare dată, nesocotință, nechibzuință, nesăbuință; (
concr.) faptă nesocotită, nechibzuită. – Din
nesăbuit.nesăbuire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nesăbuíre (rar)
s. f.,
g.-d. art. nesăbuírii