năbădăios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NĂBĂDĂIÓS, -OÁSĂ, năbădăioși, -oase, adj. (Adesea substantivat)
1. (
Pop. și
fam.) Care se supără ușor, care își iese repede din fire. ♦ Care se ține de glume, de farse. ♦ (Despre animale) Nărăvaș.
2. (
Reg.) Epileptic. –
Năbădăi1 +
suf. -os.