monosilabic - explicat in DEX

monosilabic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MONOSILÁBIC, -Ă, monosilabici, -ce, adj. Care are o singură silabă; format din monosilabe. ♦ (Despre limbi) Format (mai ales) din cuvinte cu o singură silabă. – Din fr. monosyllabique.

monosilabic (Dicționar de neologisme, 1986)
MONOSILÁBIC, -Ă adj. (Despre cuvinte) Cu o singură silabă; (despre limbi) format din cuvinte monosilabe. [Cf. fr. monosyllabique].

monosilabic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
MONOSILÁBIC, -Ă adj. (despre cuvinte) cu o singură silabă. ◊ (despre limbi) format din monosilabe; unisilabic. (< fr. monosyllabique)

monosilabic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*monosilábic, -ă adj. (mono- și silabic). Adv. Pin [!] monosilabe: a te exprima monosilabic.

monosilabic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
monosilábic adj. m., pl. monosilábici; f. monosilábică, pl. monosilábice

monosilabic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
monosilabic a. compus din monosilabe.