monosilab (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONOSILÁB, -Ă, monosilabi, -e, adj.,
s. n. și
f. (Cuvânt) format dintr-o singură silabă. – Din
fr. monosyllabe.monosilab (Dicționar de neologisme, 1986)MONOSILÁB, -Ă adj., s.n. (Cuvânt) compus dintr-o singură silabă. [< fr.
monosyllabe, cf. lat.
monosyllabus, gr.
monosyllabos].
monosilab (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONOSILÁB, -Ă adj., s. n. (cuvânt) monosilabic; unisilab. (< fr.
monosyllabe)
monosilab (Dicționaru limbii românești, 1939)*monosílab și
-áb, -ă adj. (vgr.
monosýllabos, d.
mónos, singur, și
syllabé, silabă. V.
di- și
tri-silabic).
Gram. Care are numaĭ o silabă, ca
om, pas. S. f. Cuvînt care are numaĭ o silabă:
limba chineză se compune din monosilabe.monosilab (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)monosiláb1 (
înv.)
adj. m.,
pl. monosilábi; f. monosilábă, pl. monosilábe