monorimă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONORÍMĂ, monorime, adj. (Despre poezii) Care are aceeași rimă la toate versurile. ♦ (Substantivat) Repetare a aceleiași rime într-o succesiune de versuri. – Din
fr. monorime.monorimă (Dicționar de neologisme, 1986)MONORÍMĂ adj.f. (
Despre poezii) Care are aceeași rimă la toate versurile. //
s.f. Reluarea aceleiași rime la sfârșitul mai multor versuri care se succedă. [Cf. fr.
monorime].
monorimă (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONORÍMĂ I.
adj. (despre poezii) care are aceeași rimă la toate versurile. II. s. f. reluare a aceleiași rime la sfârșitul mai multor versuri care se succedă. (< fr.
monorime)
monorimă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)monorímă adj. f.,
s. f.,
pl. monoríme