marinar (Dicționaru limbii românești, 1939)*marinár m. (d.
marină; it.
marinaro, marinajo; fr.
marin [corăbier de mare] și
marinier [corăbier de fluviŭ]; ngr.
marináris). Corăbier, om care trăĭește pe corabie (harcă, bastiment, vapor) și o mînă fie ca căpitan orĭ pilot, fie ca simplu matelot. – Pop.
-ner.