marinar - explicat in DEX

marinar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MARINÁR, marinari, s. m. Persoană care face parte din echipajul unei nave; matelot, matroz. ◊ Guler marinar = guler mare, dreptunghiular, lăsat pe spate (ca cel purtat de marinari la uniformă). – Marină + suf. -ar.

marinar (Dicționar de neologisme, 1986)
MARINÁR s.m. Membru al echipajului unei nave; matelot. [< marină + -ar, cf. it. marinario, ngr. marinaris].

marinar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
MARINÁR s. m.. membru al echipajului unei nave; matelot. ♦ guler ~ = guler mare, dreptunghiular, lăsat pe spate. (mariniă + -ar)

marinar (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
marinar, marinari s. m. avorton; fetus avortat.

marinar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*marinár m. (d. marină; it. marinaro, marinajo; fr. marin [corăbier de mare] și marinier [corăbier de fluviŭ]; ngr. marináris). Corăbier, om care trăĭește pe corabie (harcă, bastiment, vapor) și o mînă fie ca căpitan orĭ pilot, fie ca simplu matelot. – Pop. -ner.

marinar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
marinár s. m., pl. marinári

marinar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
marinar m. cel ce trăiește pe mare, matelot.