mandanea (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mandaneá (mandanéle), s. f. – Bandă de la masa de biliard.
Tc. mandane (Candrea; Scriban). După Loebel 61 și Lokotsch 1390, din
tc. mandar „zăvor”, care pare mai puțin probabil.
mandanea (Dicționaru limbii românești, 1939)mandaneá f., pl.
ele (turc.
-né, după Șăĭn.). Marginea de gumă a suprafețeĭ biliarduluĭ.
mandaneà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mandaneà f. bandă în jurul biliardului. [Turc. MANDANÈ].