mandarin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MANDARÍN1, mandarini, s. m. Demnitar indigen din Indochina; funcționar public (înalt) din China feudală. – Din
fr. mandarin.mandarin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MANDARÍN2, mandarini, s. m. Arbust fructifer cu flori albe, cultivat în regiunile mediteraneene pentru fructele sale comestibile
(Citrus nobilis). – Din
mandarină (derivat regresiv).
mandarin (Dicționar de neologisme, 1986)MANDARÍN1 s.m. 1. Înalt funcționar din vechea Chină, din Indochina și Coreea.
2. (
Ironic) Cel care manifestă dispreț față de oamenii simpli. [< fr.
mandarin, cf. port.
mandarin < sanscr.
mantrin – consilier].
mandarin (Dicționar de neologisme, 1986)MANDARÍN2 s.m. Arbust mediteranean cu fructe citrice, asemănător portocalului. [<
mandarină].
mandarin (Marele dicționar de neologisme, 2000)MANDARÍN1 s. m. 1. demnitar indigen din Indochina; înalt funcționar din China feudală și Coreea. 2. intelectual cultivat, cu personalitate, influent, cu multe titluri. ◊ (ir.) personaj important. (< fr.
mandarin)
mandarin (Marele dicționar de neologisme, 2000)MANDARÍN2 s. m. arbust mediteranean cu fructe citrice, asemănător portocalului. (< mandarină)
mandarin (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MANDARÍN1 (‹
fr.)
s. m. 1. Nume dat de către portughezi deminitarilor indigeni din Indochina, extins apoi de către europeni la înalții funcționari publici din China Feudală.
2. Fig. (
Ir.) Persoană importantă și influentă.
mandarin (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MANDARÍN2 (‹
mandarină)
s. m. Specie de pomi și arbuști fructiferi din genul
Citrus, familia rutacee, originari din China, înalți de 3-4 m, cu frunze lancelolate, parsistente, cu flori albe, mizi și parfumate și cu fructe sferice (
Citrus nobilis). Crește în regiunile tropicale și subtropicale.
mandarin (Dicționaru limbii românești, 1939)*mandarín m. (pg.
mandarim, care pare a fi scr.
mandalin, expert în petre [!] prețioase, consilier, ministru ș. a.).Titlu dat de Europenĭ funcționarilor publicĭ în China.
Fig. Iron. Personagiŭ influent. Arbore care produce mandarine.
mandarin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mandarín s. m.,
pl. mandaríni