manco (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÁNCO s. n. (
Fin.) Ceea ce lipsește;
spec. lipsă de bani constatată la încheierea unor socoteli; pierdere (estimată) la o marfă cu prilejul transportului, al desfacerii etc. – Din
it. manco.manco (Dicționar de neologisme, 1986)MÁNCO s.n. (
Fin.) Lipsă; (
spec.) lipsă de bani care se constată la încheierea unei socoteli. ♦ Pierdere la o marfă datorată transportului etc. [< it.
manco].
manco (Marele dicționar de neologisme, 2000)MÁNCO s. n. (fin.) lipsă de bani care se constată la încheierea unei socoteli; pierdere la o marfă datorată transportului etc. (< it.
manco)
manco (Dicționar de argou al limbii române, 2007)mancó s. n. invar. (prst.) lipsă de bani în casă; criză financiară a unei prostituate sau a unui stabiliment.
manco (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mánco s. n.,
art. máncoul