manciurian (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MANCIURIÁN, -Ă, manciurieni, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană care face parte din populația de bază a Manciuriei sau este originară de acolo.
2. Adj. Care aparține Manciuriei sau populației ei, privitor la Manciuria sau la populația ei, originar din Manciuria. [
Pr.:
-ri-an] –
Manciuria (
n. pr.) +
suf. -ean.manciurian (Marele dicționar de neologisme, 2000)MANCIURIÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Manciuria. ◊ (s. f.) limbă tunguză vorbită de manciurieni. (< Manciuria + -ian)
manciurian (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MANCIURIÁN, -Ă adj. (‹
n. pr. Manciuria)
s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. (La
m. pl.) Populație care trăiește în NE Chinei (Dunbei). ♦ Persoană care aparține acestei populații.
2. Adj. Care aparține Manciuriei sau manciurienilor (
1), privitor la Manciuria sau la manciurieni. ♦ (Substantivat,
f.) Limbă din familia altaică, ramura tungușă, pe care de dispariție. Mai are
c. 200.000 vorbitori în China.
manciurian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)manciurián (-ciu-ri-an) adj. m.,
s. m.,
pl. manciuriéni (-ri-eni); adj. f.,
s. f. manciuriánă, pl. manciuriéne