libera - explicat in DEX

libera (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LIBERÁ, liberez, vb. I. 1. Tranz. și refl. (Pop.) A da drumul sau a pleca acasă după efectuarea stagiului militar, a unei concentrări etc. 2. Tranz. (Înv.) A elibera (o țară, un popor). – Din fr. libérer, lat. liberare.

libera (Dicționar de neologisme, 1986)
LIBERÁ vb. I. tr. 1. (În trecut) A lăsa la vatră. 2. A elibera. [< fr. libérer, it., lat. liberare].

libera (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LIBERÁ vb. tr. 1. a lăsa la vatră. 2. a elibera. (< fr. libérer, lat. liberare)

libera (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
LIBERA, Adalberto (1903-1963), arhitect italian. Prof. univ. la Florența și Roma. Lucrări de orientare funcționalistă (Palatul Congreselor din cartierul EUR, Cinema „Airone” – ambele la Roma, casa scriitorului C. Malaparte la Capri).

libera (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
liberá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 libereáză

liberà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
liberà v. 1. a pune în libertate; 2. a emite: a libera mandat de plată.

libera (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LIBERÁ, liberez, vb. I. 1. Tranz. și refl. (Pop.) A da drumul sau a pleca acasă după efectuarea stagiului militar, a unei concentrări etc. 2. Tranz. (înv.) A elibera (o țară, un popor). 3. (Jur.) A ierta un debitor de datorie. — Din fr. libérer, lat. liberare.