liber (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LÍBER1, libere, s. n. (
Bot.) Complex de vase din țesutul plantelor prin care circulă seva elaborată; parte a scoarței plantelor lemnoase care cuprinde aceste vase și în care se află țesuturile de nutriție, de susținere etc. ♦ (Cu sens colectiv) Fibre extrase din scoarța unor arbori. – Din
fr. libre.liber (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LÍBER2, -Ă, liberi, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care se bucură de libertate, de independență individuală și cetățenească, care are drepturi politice și cetățenești depline. ♦ (Despre popoare, state, orașe) Independent, neatârnat, nesupus (unei puteri străine), autonom.
2. (Despre oameni) Care are posibilitatea de a acționa după voința sa, de a face sau de a nu face ceva; care nu este supus nici unei constrângeri; slobod. ◊
Liber arbitru = libertate absolută a voinței omului, postulată la idealismul filozofic
1, în opoziție cu determinismul.
3. (Despre acțiuni) Care nu este supus unei restricții cu caracter arbitrar. ◊
Traducere liberă = traducere care redă conținutul originalului în formele proprii limbii în care se traduce, fără să respecte riguros forma originalului.
Versuri libere = rânduri de poezie neprozodică, în care normele prozodice, dacă apar, sunt aplicate necanonic, după dorința autorului.
Intrare liberă = intrare fără plată într-o sală de spectacol, pe un stadion etc.
Lovitură liberă = (la unele jocuri sportive cu mingea) lovitură acordată unei echipe drept compensație pentru o infracțiune sau o greșeală comisă de echipa adversă.
Profesiune liberă = profesiune exercitată de o persoană pe cont propriu (fără să fie angajată permanent într-o instituție sau întreprindere). ◊ Compus: (Substantivat)
liber-profesionist = persoană care exercită o profesiune liberă.
4. (Despre timp) De care se poate dispune la bunul plac, care este în afara obligațiilor (profesionale). ◊
Expr. (Substantivat)
A avea liber = a se afla în afara obligațiilor (mai ales profesionale) pe o perioadă de timp; a fi scutit pentru un timp oarecare de obligațiile (profesionale) pe care le are în mod obișnuit, a putea dispune de timpul său.
5. (Despre bănci, scaune, locuințe etc.) Care nu este ocupat, gol; neînchiriat.
6. (Despre oameni) Care nu are obligații față de alții; neangajat, disponibil.
7. Care este lipsit de artificialitate, natural, degajat, armonios, ușor. ◊
Expr. (Adverbial)
A vorbi liber =
a) a ține un discurs, o prelegere etc. fără a citi un text;
b) a fi sincer, a spune deschis ceea ce gândești;
c) a vorbi fără perdea, obscen.
(A vedea) cu ochii liberi = (a vedea) fără ajutorul unui instrument optic.
Desen liber = desen artistic efectuat fără ajutorul vreunui instrument tehnic.
8. (În
loc. adv.)
În aer liber = în plin aer, în mijlocul naturii.
Sub cerul liber = afară, într-un loc descoperit. – Din
fr. libre, lat. liber.liber (Dicționar de neologisme, 1986)LÍBER s.n. Strat de țesut fibros prin care circulă seva la plantele vasculare. ♦ Fibre extrase din scoarța unor arbori. [< fr.
liber. cf. lat.
liber – scoarță de arbori].
liber (Dicționar de neologisme, 1986)LÍBER, -Ă adj. 1. Slobod; independent.
2. Care nu este supus nici unei restricții.
3. Neocupat, gol.
4. Degajat, natural.
5. (
Despre gesturi, purtări, cuvinte etc.) Necuviincios, grosolan. [< lat.
liber, cf. fr.
libre].
liber (Marele dicționar de neologisme, 2000)LÍBER1 s. n. strat de țesut fibros prin care circulă seva la plantele vasculare. ◊ fibre extrase din scoarța unor arbori. (< fr.
liber)
liber (Marele dicționar de neologisme, 2000)LÍBER2, -Ă adj. 1. slobod; independent. 2. ~ profesionist = cel care exercită o profesiune în afara unui contract de muncă. 3. neocupat, gol. 4. degajat, natural. ♦ (adv.) a vorbi ~ = a ține un discurs, o prelegere, fără a citi. 5. (despre gusturi, purtări, cuvinte) necuviincios, grosolan. 6. (despre timp) de care se poate dispune după voie. 7. desen ~ = desen (artistic) executat fără ajutorul unui instrument. 8. (mat.) termen ~ = expresie dintr-o ecuație care nu conține necunoscute. (< lat.
liber, fr.
libre)
liber (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)líber (líberă), adj. – Slobod.
Lat. liber (
sec. XIX). –
Der. libera, vb., din
fr. (é)libérer; liberal, adj.;
liberalism, s. n.;
liberalitate, s. f.;
liberator, adj.;
libertate, s. f., toate din
fr.;
liber-schimbist, s. m. (partizan al libertății de schimb), după
fr. libre échange. Cf. I. Guția,
Libera, cu derivatele sale, Bul. Bibl. române Freiburg, II, 7-20.
liber (Dicționar de argou al limbii române, 2007)liber, liberi s. m. (deț.) deținut nerecidivist, condamnat pentru un delict mai puțin grav, care este desemnat să supravegheze un infractor periculos.
liber (Mic dicționar mitologic greco-roman, 1969)Liber, în mitologia romană, denumire purtată de zeul Bacchus.
liber (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)LIBER și
LIBERA v. Liber Pater.