libațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LIBAȚIÚNE s. f. v. libație.libațiune (Dicționar de neologisme, 1986)LIBAȚIÚNE s.f. v.
libație.
libațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*libațiúne f. (lat.
libátio, -ónis, d.
libare, a face libațiune). Vărsare de vin saŭ de alt lichid în onoarea zeilor la ceĭ vechĭ (și chear [!] și azĭ p. morțĭ):
libațiunile se făceaŭ de ordinar în aintea [!] sacrificĭuluĭ. Fig. Fam. Acțiunea de a bea mult:
a face libațiunĭ copioase. – Și
-áție.libațiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LIBAȚIÚNE s. f. v. libație.libațiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)libați(un)e f.
1. vărsare de vin sau de alt lichid în onoarea unei divinități:
să facem trei libații după modul cel antic AL.;
2. fam. sorbirea vinului:
a face libațiuni copioase.