libadea - explicat in DEX

libadea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LIBADEÁ, libadele, s. f. (Înv.) Haină bărbătească lungă. [Var.: lebadeá s. f.] – Din tc. libade.

libadea (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
libadeá (libadéle), s. f. – Mantou, pardesiu oriental. Tc. libade (Șeineanu, II, 236; Lokotsch 1317), cf. bg., sb. lebade. Sec. XVIII. înv.

libadea (Dicționaru limbii românești, 1939)
libadeá și le- f., pl. ele (turc. pers. lebade, lubbade, manta de ploaĭe). Sec. 18-19. Un fel de anteriŭ boĭeresc care se purta pe supt [!] gĭubea. Maĭ pe urmă, manta de dimie pe care o purtaŭ tîrgovețiĭ (Șăin. și Ĭorga, Negoț. 186). V. fermeneá, imurluc.

libadea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
libadeá (înv.) s. f., art. libadeáua, g.-d. art. libadélei; pl. libadéle, art. libadélele

libadea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LIBADEÁ, libadele, s. f. (Înv.) Haină bărbătească lungă. [Var.: lebadeá s. f.] — Din tc. libade.

libadeà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
libadeà f. od. 1. haină boierească, un fel de anteriu ordinar: Banul cu o libadea de pichet alb pe d’asupra FIL.; 2. haină de târgoveț, manta de dimie: libadea de abă împodobită cu găitan negru FIL. [Turc. LEBADĔ].