libarcă - explicat in DEX

libarcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LIBÁRCĂ, libărci, s. f. Gândac de noapte din ordinul ortopterelor, de culoare brună-roșcată, care trăiește mai ales prin bucătării; șvab (Blatta germanica). – Din bg. hlăbarka.

libarcă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
libárcă (libắrci), s. f. – Insectă (Periplaneta orientalis). Bg. hlebarka, de la hleb „pîine” (Conev 52; Scriban).

libarcă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
libarcă, libărci s. f. (peior.) prostituată.

libarcă (Dicționaru limbii românești, 1939)
libárcă f., pl. ărcĭ (bg. hlĕbarka, libarcă). Vest. Un fel de gîndac mare care trăĭește pin [!] bucătăriĭ și grajdurĭ și care ĭese noaptea din ascunzătoare (periplanéta orientális). – În Buc. șfab. V. tarhon 1.

libarcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
libárcă s. f., g.-d. art. libắrcii; pl. libắrci

libarcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
libarcă f. 1. gândac negru (Blata); 2. Tr. femeie limbută. [Origină necunoscută].

libarcă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LIBÁRCĂ, libărci, s. f. Gândac de noapte din ordinul ortopterelor, de culoare brună-roșcată, care trăiește mai ales prin bucătării; șvab (Blatta germanica). — Din bg. hlăbarka.