ipsos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÍPSOS s. n. Praf alb obținut prin deshidratarea totală sau parțială a ghipsului măcinat și încălzit în fierbătoare speciale, folosit ca liant. – Din
ngr. ghípsos.ipsos (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ípsos (-suri), s. n. – Praf alb obținut din ghips măcinat. –
Mr. νipsu. Ngr. γύψος (Tiktin; Gáldi 203). Este dublet al lui
ghips, s. n., din
gr. prin intermediul
germ. Gyps, și al lui
gips, s. n. (ghips), probabil din cuvîntul anterior, cu influența pronunțării italienești
gesso, datorită faptului că meseriașii care se ocupau de ipsos au fost aproape întotdeauna italieni (după DAR,
gips reprezintă
fr. gypse). –
Der. ipsosi, vb. (a lucra în ipsos);
ipsosar, s. m. (vînzător de ipsos).
ipsos (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)IPSOS, oraș antic în Frigia (Turcia), la NV de orașul Akșehir. Aici, într-o bătălie decisivă (301
î. Hr.). generalii Lisimah și Seleucos I l-au înfrânt pe Antigonos Monophthalmos.
ipsos (Dicționaru limbii românești, 1939)ípsos n., pl.
urĭ (ngr.
gýpsos, gips [!]). Ghips [!], chit, maĭ ales vorbind de cel amestecat cu unt-de-lemn saŭ cu petrol și întrebuințat la lipit geamurile la ferestre.
ipsos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ípsos s. n.ipsos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ipsos n. ghips ars:
statuete de ipsos. [Gr. mod.].
ipsos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ÍPSOS s. n. Praf alb obținut prin deshidratarea totală sau parțială a ghipsului măcinat și încălzit în fierbătoare speciale, folosit ca liant. — Din
ngr. ghípsos.