ipsofon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IPSOFÓN, ipsofoane, s. n. Dispozitiv bazat pe înregistrarea și pe redarea magnetică a vocii, care primește și înregistrează mesajele telefonice în absența abonatului. – Din
germ. Ipsophon.ipsofon (Dicționar de neologisme, 1986)IPSOFÓN s.n. Instalație atașată unui aparat telefonic pentru a înregistra și reda mesajele telefonice în lipsa abonatului. [< germ.
Ipsophon].
ipsofon (Marele dicționar de neologisme, 2000)IPSOFÓN s. n. instalație atașată unui aparat telefonic pentru a înregistra și reda mesajele în lipsa abonatului. (< germ.
Ipsophon)
ipsofon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ipsofón s. n.,
pl. ipsofoáneipsofon (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IPSOFÓN, ipsofoane, s. n. Dispozitiv bazat pe înregistrarea și redarea magnetică a vocii, care primește și înregistrează mesajele telefonice în absența abonatului. — Din
germ. Ipsophon.