ipotipoză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IPOTIPÓZĂ, ipotipoze, s. f. V. hipotipoză.ipotipoză (Dicționar de neologisme, 1986)IPOTIPÓZĂ s.f. v.
hipotipoză.
ipotipoză (Dicționaru limbii românești, 1939)*ipotipóză f., pl.
e (vgr.
῾ypotýposis, d.
῾ypó, dedesupt [!], și
týpos, tip, figură).
Ret. Figura pin [!] care se descriŭ lucrurile așa de bine, în cît [!] ți se pare că le vezĭ. V.
retorică.ipotipoză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IPOTIPÓZĂ s. f. v. hipotipoză.