ipotetic - explicat in DEX

ipotetic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IPOTÉTIC, -Ă, ipotetici, -ce, adj. Bazat pe o ipoteză; prezumtiv, presupus; nesigur. – Din fr. hypothétique.

ipotetic (Dicționar de neologisme, 1986)
IPOTÉTIC, -Ă adj. Bazat pe o ipoteză, de ipoteză. ♦ (Log.; despre judecăți) Care sunt compuse din două judecăți categorice legate prin cuvintele „dacă... atunci”. ♦ Presupus, nesigur. [< fr. hypothétique].

ipotetic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IPOTÉTIC, -Ă adj. bazat pe o ipoteză; presupus, nesigur. ◊ (log.; despre judecăți) din două judecăți categorice legate prin cuvintele „dacă... atunci”. (< fr. hypothétique, lat. hypotheticus)

ipotetic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ipotétic, -ă adj. (vgr. ῾ypothetikós. V. sin-tetic). Bazat pe ipoteză, presupus, nesigur. Adv. În mod ipotetic.

ipotetic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ipotétic adj. m., pl. ipotétici; f. ipotétică, pl. ipotétice

ipotetic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ipotetic a. fundat pe o ipoteză: nesigur, îndoelnic.

ipotetic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IPOTÉTIC, -Ă, ipotetici, -ce, adj. Bazat pe o ipoteză; prezumtiv, presupus; nesigur. — Din fr. hypothétique.