gineri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GINERÍ, gineresc, vb. IV.
Tranz. (
Pop.) A-i da cuiva pe fiica sa de soție (făcându-și-l ginere). – Din
ginere.gineri (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ginerí (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. ginerésc, imperf. 3
sg. ginereá; conj. prez. 3
să ginereáscăginerì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ginerì v. a face ginere:
ar fi poftit să-l ginerească ISP.