fideicomis (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FIDEICÓMIS, fideicomisuri, s. n. (
Jur.) Dispoziție testamentară prin care testatorul dispune ca moștenitorul sau legatarul său să remită unei terțe persoane averea pe care o lasă. [
Pr.:
fi-dei-] – Din
fr. fidéicomis.fideicomis (Dicționar de neologisme, 1986)FIDEICÓMIS s.n. Dispoziție testamentară prin care testatorul dispune ca moștenitorul sau legatarul său să remită unei terțe persoane o parte din averea pe care i-o lasă. [Pron.
-dei-. / cf. fr.
fidéicommis, lat.
fideicommissum <
fidei – bunei-credințe,
commissum – lucru încredințat].
fideicomis (Marele dicționar de neologisme, 2000)FIDEICOMÍS s. n. dispoziție testamentară prin care testatorul dispune ca moștenitorul sau legatarul său să remită unei terțe persoane o parte din averea pe care i-o lasă. (< fr.
fidéicommis, lat.
fidei commissum)
fideicomis (Dicționaru limbii românești, 1939)*fideicomís n., pl.
urĭ (lat.
fideicomissum, d.
fides, dativ
fidei, credință, și
commissum, dat, încredințat).
Jur. Dar saŭ legat făcut uneĭ persoane care trebuĭe să-l transmită alteĭa.
fideicomis (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fideicomís (-dei-) s. n.,
pl. fideicomísurifideicomis (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fideicomis n.
Jur. dar sau legat făcut unei persoane cu condițiunea de a-l transmite alteia.