ficționalism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FICȚIONALÍSM s. n. (
Fil.) Concepție idealist-subiectivă după care cunoașterea se bazează pe ficțiune. [
Pr.:
-ți-o-] – Din
fr. fictionalisme.ficționalism (Dicționar de neologisme, 1986)FICȚIONALÍSM s.n. Concepție idealist-subiectivă care afirmă că la baza cunoașterii stau doar simple presupuneri, simboluri, cărora nu li se pot găsi realități corespunzătoare în lumea materială, gândirea noastră lucrând numai cu ficțiuni. [Pron.
-ți-o-. / < fr.
fictionnalisme].
ficționalism (Marele dicționar de neologisme, 2000)FICȚIONALÍSM s. n. concepție idealistă care afirmă că la baza cunoașterii stau doar simple simboluri, cărora nu li se pot găsi realități corespunzătoare în lumea materială, gândirea noastră lucrând numai cu ficțiuni. (< fr.
fictionnalisme)
ficționalism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)FICȚIONALÍSM (‹
germ.,
rus.)
s. n. Concepție filozofică formulată de Hans Vaihinger în lucrarea „Filozofia lui
ca și cum”, potrivit căreia oamenii întrebuințează „ca și cum”, de parcă ar fi adevărate, deoarece se dovedesc utile în practică, deși ele sunt ficțiuni sau convenții stabilite arbitrar.
ficționalism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ficționalísm (-ți-o-) s. n.