ficat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FICÁT, ficați, s. m. Glandă-anexă a tubului digestiv, situată în partea dreaptă a abdomenului, sub diafragmă, formată din patru lobi și din vezicula biliară, care îndeplinește diferite funcții fiziologice importante în organism. ◊
Expr. (
Fam.)
A-l roade (sau
a-l seca etc. pe cineva)
la ficați =
a) a simți o durere fizică puternică;
b) (despre griji, necazuri) a necăji, a frământa, a chinui (pe cineva).
A-l ustura (pe cineva)
la ficați =
a) a simți o durere fizică puternică;
b) a produce (cuiva) un sentiment puternic de mânie, de regret, de ciudă etc.
A-i îngheța (cuiva)
ficații = a se înspăimânta. –
Lat. ficatum (izolat din sintagma
jecur ficatum „ficat de gâscă îngrășată cu smochine”).
ficat (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ficát (ficáți), s. m. – Organ situat în partea dreaptă a abdomenului, cu funcții importante în organism. –
Mr. h’icat, istr. ficǫt. Lat. fῑcātum (Diez, I, 174; Pușcariu 603; Candrea-Dens., 601; REW 8494; DAR; Battisti, III, 1613; Rohls,
Differenzierung, 18),
cf. sard. figáu, ven. figá. Se știe că toate formele romanice reprezintă în general un
i tonic. Este cuvînt puțin frecvent în Basarab. și
Bucov. (ALR, I, 46).
Cf. G. Paris,
Misc. Ascoli, Florencia, 1901, 41-63.
Der. ficățel, s. m. (Banat, tobă); forma
ficățel, pe care o indică DAR, bazată pe Damé, pare o eroare. – Din
rom. provine
sb. pikat (Candrea,
Elemente, 407).
ficat (Dicționaru limbii românești, 1939)ficát m. (lat.
ficatus. Îngrășat cu smochine;
hepar ficatum, ficat de gîscă îngrășată cu smochine, d.
ficus, smochină; apoĭ a rămas
ficatum cu înț. de „organ al corpuluĭ”; it.
fégato, fr.
foie, sp.
higado, pg.
figado. V.
epatic [!]). Maĭ, un organ voluminos roșiatic orĭ vînăt așezat în josu peptuluĭ [!], la dreapta. (E o glandă care secretează glicoza și fĭerea). Pl. Măruntaĭe:
un vultur sfîșia ficațiĭ luĭ Prometeŭ. Fig. Inimă, loc simțitor:
vorba asta l-a pătruns pîn´la ficațĭ.ficat (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)FICÁT (
lat. ficatum)
s. m. (
ANAT.,
FIZIOL.) Glandă anexă a tubului digestiv, de culoare roșie-brună, situată la mamifere și la om în partea dreaptă a abdomenului, sub diafragmă, formată din patru lobi și din colecist. Cea mai voluminoasă glandă a organismului,
f. secretă
bila și o varsă în intestin în timpul digestiei, intervine în metabolismul glucidelor, protidelor, lipidelor, hormonilor, vitaminelor, sintetizează și depozitează glicogenul, participând la reglarea glucozei sangvine, neutralizează toxinele endogene (uree, acid uric) și exogene, participă la mecanismele antihemoragice etc. Îmbolnăvirea
f. tulbură funcțiile întregului organism; lipsa lui este incompatibilă cu viața.
ficat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ficát s. m.,
pl. ficáțificat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ficat n. organ glandulos, destinat a secreta fierea, situat în partea dreaptă a pântecelui. [Lat. FICATUM, lit. ficat de animal îngrășat cu smochine].