fibulă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FIBÚLĂ, fibule, s. f. 1. Agrafă (ornamentală) de metal, întrebuințată în antichitate pentru a încheia un veșmânt.
2. (
Anat.) Peroneu. – Din
lat. fibula.fibulă (Dicționar de neologisme, 1986)FÍBULĂ s.f. 1. Agrafă de metal cu care se încheiau în antichitate hainele.
2. Peroneu. [< lat.
fibula, cf. fr.
fibule].
fibulă (Marele dicționar de neologisme, 2000)FÍBULĂ s. f. 1. agrafă de metal, în antichitate, pentru încheierea veșmintelor. 2. inel purtat de actorii și atleții romani. 3. peroneu. (< lat.
fibula, fr.
fibule)
fibulă (Dicționaru limbii românești, 1939)*fíbulă f., pl.
e (lat.
fibula. V.
fiulă). Cataramă, bold mare orĭ sponcă la Romanĭ. V.
spilcă, boglar.fibulă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fíbulă s. f.,
g.-d. art. fíbulei; pl. fíbule