emondație(Marele dicționar de neologisme, 2000) EMONDÁȚIEs. f. emondare. (< fr. émondation)
emondație(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) emondáție(-ți-e) s. f., art. emondáția(-ți-a), g.-d. art. emondáției; pl. emondáții, art. emondáțiile(-ți-i-)
emondație(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) EMONDÁȚIE,emondații, s. f. Emondaj. — Din fr. émondation.