ecuson (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ECUSÓN, ecusoane, s. n. 1. Ornament sculptat, pictat etc., de obicei în formă de scut, pe care sunt înfățișate inscripții, elemente heraldice etc.
2. Mică bucată de metal, de plastic sau țesătură atașată de îmbrăcăminte, având imprimate unele date despre persoana care o poartă. – Din
fr. écusson.ecuson (Dicționar de neologisme, 1986)ECUSÓN s.n. 1. Stemă, blazon.
2. Placă de metal sau din alt material, de obicei în formă de scut, care poartă anumite însemne. ♦ (
Arhit.) Loc încadrat de decorații și de ornamente pe care se sculptează piese heraldice sau inscripții. [Pl.
-oane. / < fr.
écusson].
ecuson (Marele dicționar de neologisme, 2000)ECUSÓN s. n. 1. mică bucată de stofă sau de mătase cusută pe o uniformă militară indicând arma, unitatea etc. ◊ mică piesă de plastic, de metal sau țesătură, purtată ca legitimație la locul de muncă, la congrese etc. 2. stemă blazon. 3. placă de metal sau alt material în formă de scut, care poartă anumite însemne. ◊ loc încadrat de decorații și ornamente pe care se sculptează piese heraldice sau inscripții. (< fr.
écusson)
ecuson (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ecusón s. n.,
pl. ecusoáneecuson (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ECUSÓN, ecusoane, s. n. 1. Ornament sculptat, pictat etc., de obicei în formă de scut, pe care sunt înfățișate inscripții, elemente heraldice etc.
2. Plăcuță de metal, de plastic etc., având imprimate unele date despre persoana care o poartă, ca legitimație, la locul de muncă, la conferințe, congrese etc. — Din
fr. écusson.