deșcă - explicat in DEX

deșcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DÉȘCĂ, dești, s. f. (Înv. și pop.) Termen familiar cu care un soldat se adresa altui soldat mai vechi în serviciu sau, p. gener., care denumea un ostaș în vârstă, cu experiență. [Pl. și: deșce] – Din scr. dečko „băiat”.

deșcă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
déșcă s. m. – Veteran, soldat simplu care este înrolat de un timp. Sb. dečko „flăcău” (Tiktin; Candrea; Scriban).

deșcă (Dicționaru limbii românești, 1939)
déșcă f. pl. ștĭ, șcĭ și șce (sărb. dečko, flăcăŭ, ucenic). Fam. Soldat vechĭ. V. răcan.

deșcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
déșcă (pop.) s. f., pl. dești/déșce

deșcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
deșcă m. soldat vechiu și prost (în opozițiune cu leat). [Slav. DEČKO, băiat].

deșcă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DÉȘCĂ, dești, s. f. (Pop.) Termen familiar cu care un soldat se adresa altui soldat mai vechi în serviciu sau, p. gener., care denumea un ostaș în vârstă, cu experiență. [Pl. și: deșce] — Din sb. dečko „băiat”.