desăvârși - explicat in DEX

desăvârși (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DESĂVÂRȘÍ, desăvârșesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină desăvârșit, perfect; a (se) perfecționa. 2. Tranz. A face ca o acțiune să capete formă definitivă. ♦ (Rar) A duce la îndeplinire; a realiza, a săvârși, a termina. – De + săvârși.

desăvârși (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
desăvârșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desăvârșésc, imperf. 3 sg. desăvârșeá; conj. prez. 3 să desăvârșeáscă

desăvârși (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DESĂVÂRȘÍ, desăvârșesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină desăvârșit, perfect; a (se) perfecționa. 2. Tranz. A face ca o acțiune să capete formă definitivă. ♦ (Rar) A duce la îndeplinire; a realiza, a săvârși, a termina. — De la desăvârșit.

desăvârșì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
desăvârșì v. a sfârși pe deplin, a perfecționa. [V. săvârșì].