descânta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESCÂNTÁ, descấnt, vb. I.
1. Intranz. A rosti descântece însoțite de anumite gesturi magice pentru a obține îndepărtarea unui farmec, vindecarea de o boală. ♦
Tranz. A fermeca, a vrăji (rostind descântece).
2. Tranz. A certa, a mustra, a bate la cap. –
Lat. discantare.