cumpărătură - explicat in DEX

cumpărătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CUMPĂRĂTÚRĂ, cumpărături, s. f. Faptul de a cumpăra; (concr.) obiect cumpărat; târguială. – Cumpăra + suf. -ătură.

cumpărătură (Dicționaru limbii românești, 1939)
cumpărătúră f., pl. ĭ. Lucru cumpărat: am fost în tîrg și am adus o mulțime de cumpărăturĭ.

cumpărătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cumpărătúră s. f., g.-d. art. cumpărătúrii; pl. cumpărătúri

cumpărătură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cumpărătură f. rezultatul cumpărării, lucru cumpărat.

cumpărătură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CUMPĂRĂTÚRĂ, cumpărături, s. f. Faptul de a cumpăra; (concr.) obiect cumpărat; târguială. — Cumpăra + suf. -ătură.