cumpăni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUMPĂNÍ, cumpănesc, vb. IV.
1. Tranz. A cântări (cu cumpăna). ♦ A aprecia greutatea sau alte calități ale unui obiect.
2. Tranz. A pune în stare de echilibru; a echilibra.
3. Refl. și
tranz. A (se) clătina, a (se) legăna.
4. Tranz. și
intranz. Fig. A cântări cu mintea, a chibzui, a socoti. ♦
Refl. A sta la îndoială înainte de a lua o hotărâre; a șovăi.
5. Refl. Fig. A lua o hotărâre; a se decide.
6. Tranz. Fig. (
Reg.) A îndemna, a sfătui.
7. Tranz. Fig. A fi mai presus de...; a întrece; a precumpăni. – Din
cumpănă.