cumpăneală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUMPĂNEÁLĂ, cumpăneli, s. f. Cumpănire, chibzuială, socotință, cumpătare. –
Cumpăni +
suf. -eală.cumpăneală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cumpăneálă s. f.,
g.-d. art. cumpănélii; pl. cumpănélicumpăneală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUMPĂNEÁLĂ, cumpăneli, s. f. Cumpănire, chibzuială, socotință, cumpătare.
— Cumpăni +
suf. -eală.