cumnăție - explicat in DEX

cumnăție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CUMNĂȚÍE s. f. (Rar) Calitatea de cumnat sau de cumnată; înrudire între cumnați și cumnate. – Cumnat + suf. -ie.

cumnăție (Dicționaru limbii românești, 1939)
cumnățíe f. Calitatea de cumnat. Rudenie.

cumnăție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cumnățíe (rar) s. f., art. cumnățía, g.-d. cumnățíi, art. cumnățíei

cumnăție (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cumnăție f. rudenie între cumnați.

cumnăție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CUMNĂȚÍE s. f. (Rar) Calitatea de cumnat sau de cumnată; înrudire între cumnați și cumnate. — Cumnat + suf. -ie.