cumnățică(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CUMNĂȚÍCĂ,cumnățele, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui cumnată. – Cumnată + suf. -ică.
cumnățică(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cumnățícă (fam.) s. f., g.-d. art. cumnățélei; pl. cumnățéle, art. cumnățélele
cumnățică(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CUMNĂȚÍCĂ,cumnățele, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui cumnată. — Cumnată + suf. -ică.