coraportor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORAPORTÓR, coraportori, s. m. Persoană care prezintă un coraport. –
Co- +
raportor.coraportor (Dicționar de neologisme, 1986)CORAPORTÓR s.m. Cel care ține un coraport. [<
co- +
raportor].
coraportor (Marele dicționar de neologisme, 2000)CORAPORTÓR s. m. cel care ține un coraport. (< co- + raportor)
coraportor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CORAPORTÓR, -OÁRE, coraportori, -oare, s. m. și
f. Persoană care prezintă un coraport. –
Co- +
raportor.coraportor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)coraportór s. m.,
pl. coraportóricoraportor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CORAPORTÓR, -OÁRE, coraportori, -oare, s. m. și
f. Persoană care prezintă un coraport. —
Co- +
raportor.