coraport (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORAPÓRT, corapoarte, s. n. Raport de completare care însoțește raportul principal prezentat de o altă persoană. –
Co- +
raport (după
rus. sodoklad).
coraport (Dicționar de neologisme, 1986)CORAPÓRT s.n. Raport care însoțește un raport principal făcut de altă persoană. [<
coraportor, după rus.
sodoklad].
coraport (Marele dicționar de neologisme, 2000)CORAPÓRT s. n. raport care însoțește un raport principal, făcut de altă persoană. (după rus.
sodoklad)
coraport (Dicționarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a, 1996)CORAPÓRT, coraporturi, s. n. Raport de completare care însoțește raportul principal prezentat de o altă persoană. –
Co- +
raport (după
rus. sodoklad).
coraport (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)corapórt s. n.,
pl. corapoártecoraport (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CORAPÓRT, corapoarte, s. n. Raport de completare care însoțește raportul principal prezentat de o altă persoană. —
Co- +
raport (după rus.
sodoklad).