cloromicetină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLOROMICETÍNĂ s. f. (
Farm.) Cloramfenicol. – Din
fr. cloromycétine.cloromicetină (Dicționar de neologisme, 1986)CLOROMICETÍNĂ s.f. Pulbere albă cu gust amar, insolubilă în apă, cu acțiune bacteriostatică. [< fr.
chloromycétine].
cloromicetină (Marele dicționar de neologisme, 2000)CLOROMICETÍNĂ s. f. cloramfenicol. (< fr.
chloromycétine)
cloromicetină (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CLOROMICETÍNĂ (‹
fr. {i}; {s}
gr. myket- „ciupercă”)
s. f. Antibiotic extras din
Streptomyces venezuelae, preparat și pe cale sintetică, cu utilizare largă în tratamentul bolilor infecțioase; cloramfenicol, clorocid.
cloromicetină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cloromicetínă s. f.,
g.-d. art. cloromicetíneicloromicetină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CLOROMICETÍNĂ s. f. (
Farm.) Cloramfenicol. — Din
fr. chloromycétine.