cloropenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLOROPENÍE, cloropenii, s. f. (
Med.) Scădere anormală a cantității de clor din sânge; hipocloremie. – Din
fr. chloropénie.cloropenie (Dicționar de neologisme, 1986)CLOROPENÍE s.f. (
Med.) Lipsă a clorului din organism, care apare după vărsături repetate, diaree etc. [Gen.
-iei. / < fr.
chloropénie].
cloropenie (Marele dicționar de neologisme, 2000)CLOROPENÍE s. f. hipocloremie. (< fr.
chloropénie)
cloropenie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cloropeníe s. f.,
art. cloropenía, g.-d. cloropeníi, art. cloropeníeicloropenie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CLOROPENÍE s. f. (
Med.) Hipocloremie. — Din
fr. chloropénie.