chiondorâș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHIONDORẤȘ adv. (
Reg.) Chiorâș, încruntat, posomorât.
Se uită chiondorâș. [
Var.:
chiondorúș adv.] – [În]
chiondora +
suf. -âș.chiondorâș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CHIONDORẤȘ adv. Chiorâș, încruntat, posomorât. [
Var.:
chiondorúș adv.] – Din [în]
chiondorî +
suf. -âș.chiondorâș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)chiondorấș (
pop.,
fam.)
adv.chiondorâș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)chiondorâș adv. chiorâș:
se uita la dânsul tot chiondorâș ISP. [Compromis între sinonimele
chiomb și
chiorâș].
chiondorâș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHIONDORẤȘ adv. (
Pop. și
fam.) Chiorâș, încruntat, posomorât.
Se uită chiondorâș. [
Var.:
chiondorúș adv.] — [În]
chiondora +
suf. -âș.